Am observat o cautare infometata de informatii care sa raspunda la intrebarea : Care este scopul meu? Eu am un scop in lume si este nevoie sa mi-l indeplinesc , o fuga permanenta spre un viitor Eu , spre un viitor in care eu am sa gasesc locul meu in lume. Intereasant este ca prezentul nu este de interes, in acest prezent eu sunt fara de scop, oarecum agatat in lumea asta si facand umbra pamantului degeaba. Eu am tradus asta in frica de a fi, de a exista, aici si acum pe scena vietii in rolul perfect pentru totalitate. Rolul trebuie sa fie musai perfect, cu minunate calitati demne de niste sfinti,e vorba despre MINE, nu mi-as asuma un altfel de rol, lupul cel rau nu ma prea coafeaza. Scoate lupul cel rau din povestea Celor trei purcelusi , Capra cu trei iezi sau Scufita Rosie…incearca! Eu am incercat : Cei trei purcelusi au avut libertatea sa traiasca fiecare in casa faurita de ei, Capra a trait fericita pana la adanci batraneti cu cei 3 deja ajunsi Tapi si Scufita Rosie a ajuns la bunicuta fericita. Povesti fara pericol ,frici si drame…toata lumea in armonie. Si oare in aceste altfel de povesti inchipuite ce scop credeti ca ar fi avut toate aceste personaje? intr-o viata armonioasa nu exista decat scopul comun: bucuria de a trai viata, scopul meu dispare din poveste.
Jucam pe scena vietii, intr- o drama a carei sfarsit este cu happy end. Actorul stie asta, dar rolul nu stie. Acest rol pe care eu il numesc identitate, in cazul meu Pavelescu Ana-Maria , traieste piesa , un bun actor isi asuma rolul si cum spune piesa “un actor grabit, care spune replica si-apoi a plecat zambind /un actor grabit, care-a si uitat, ce a rostit pe scena/ un actor grabit, care pleaca imediat ce piesa a luat sfarsit/ bucuros ca rolul a fost usor, alearga…spre alt decor?”. In cazul nostru decorul ne alearga pe noi si rolul este desemnat de ceea ce are nevoie totalitatea in acel moment pentru evolutie.
M-am amagit de multe ori ca eu imi aleg rolul , separandu-ma de nevoia totalitatii de evolutie si mergand spre planul meu privat care sa-mi hraneasca orgoliul .
Totalitatea hotaraste rolul pe care ti-l atribuie. Poti avea cele mai curate intentii , in totalitate perceptia este total diferita, unul te aplauda, altul te huiduie , ceea ce te pot asigura este ca rolul pe care l-ai jucat este perfect sincronizat cu happy-end-ul. Ca si unic organism scopul comun este spre evolutie care se face prin involutie.
Intrebarea pe care mi-o pun des in ultimul timp este : daca toti aspiram la o lume in pace , de ce ne divizam si ne asumam un rol fix intr-o lume intr-o continua schimbare? daca toti ne dorim pace , de ce luam actiuni spre conflict si separare, de ce ocupam teritorii si facem echipe cu trasaturi specifice de parca noi am controla ce se intampla. De ce totul e despre mine ? De ce nu este despre noi?
Da, stiu face parte din scenariu, poti schimba replicile si decorul, dar nu poti controla directia colectivului cand tu esti separat de el, o solutie este sa fii o autoritate investita de nevoile colectivului bazata pe loialitate si transparenta, asta presupune ascultare, vulnerabilitate si a pune mai presus nevoile colectivului in fata nevoilor unui fals egoism.
Nu e vorba despre rolul pe care il joci, joaca-l cu inima deschisa, abandoneaza-te, e doar un rol…scopul nostru este comun.
