Emanatia – de la unul la mai multi

Aceeași lumina emana din toate identitățile

Lumina tot ceea ce este ,pentru a se putea cunoaște pe sine și-a pus haina de sărbătoare ,un filtru multicolor. Punctulețe de lumina multicolore și-au făcut instant apariția ,fiecare hrănită din aceeași sursă LUMINA, aceeași lumina într-o haina nouă.
Lumina cea albastră se uită în jur și observă atent celelalte luminițe, toate diferite și exclamă bucuroasă
– Eu sunt specială!!!
-Tu? nicidecum, eu sunt specială! se răsti lumina galbenă!
Lumina albastră căzu pe gânduri : Dacă lumina galbenă mă vede pe mine în mijlocul celorlalte lumini se prea poate să nu fiu specială.Lumina galbenă are dreptate, ea este specială!
– Lumina galbenă, cum mă vezi? Spune-mi despre mine!
– Arăți cam ciudat , cei din jurul tău sunt altfel, aș putea spune că toți sunteți ciudați! răspunse lumina galbenă.
Începu o forfota și comentarii: cine e ea să ne spună nouă că suntem ciudați? auzi la ea, specială!
Într-un colț lumina verde încuraja lumina portocalie
– Hai spune-i, spune-i că toți suntem speciali!
– Lumina galbenă eu zic că toți suntem speciali!
– Serios??uitați-va la voi! se rățoi lumina galbenă.
În zadar au încercat luminile să se privească, puteau vedea doar celelalte lumini. Gânduri noi se infiripau în mințile luminilor: oare lumina galbenă se poate vedea pe sine?oare de aceea ea este specială?
Într-un colț, retrasă , lumina galbenă încerca în zadar să se vadă pe sine. Epuizată de atâtea încercări hotărî să se întoarcă în mulțime să dezvăluie acest adevăr. Mare i-a fost surprinderea când toate luminile strigau în cor: Lumina galbenă e specială!Lumina galbenă e specială!
Lumina albastră privea tot spectacolul și s-a hotărât să nu mai fie curajoasă și să spună cum se simte, că se prea pare că specială e un cuvânt pentru lumina galbenă, mai bine am încredere în ce zice lumina galbenă, se pare că eu provoc haos.
Lumina portocalie suspină și tare s-a supărat pe lumina verde:
– Este numai vină ta,lumina verde!!din cauza ta am spus ce gândeam!Uite m-am făcut de ras!
-Eu te-am susținut!! Nerecunoscatoarea!!! bolborosea lumina verde, după care se mută cât mai departe de lumina portocalie. Mai bine tăceam !N-am să mai susțin pe nimeni! Fiecare cu treaba lui!
Lumina galbenă îi privi pe toți și cu un aer de superioritate decise:
– Tu, cel din colț..da da , tu! Vino în față!
Pășind încet și înfricoșat de tonul luminii galbene, lumina albastră se apropie spășită.
-Tu ai început totul! din cauza ta , mulți dintre noi nu ne mai înțelegem! Așa că pe tine te voi numi CEL RĂU și drept pedeapsa am să-ți pun haina această neagră, lumina ta nu va mai fi văzută de ceilalți! glasul tău nu va mai fi auzit de nimeni!
Toate luminile au rămas în liniște pentru un moment Din frică de a nu fi descoperită, lumina galbenă adusese frică și frica s-a împrăștiat peste tot.
Luminile au început să tremure și gândul “ să nu fiu descoperit” s-a înfiripat în fiecare. Să nu vadă lumea cine sunt de fapt!!! DAAA! Altfel vom fi pedepsiți și nimeni nu ne va vedea sau auzi.
Au trecut ani, mulți ani și lumina albastră privea tăcută povestea luminilor colorate. Într-o zi , plictisită de lumea exterioară, de aceleași povești repetitive hotărî să se uite la cum se simte ea, cine era ea și totuși care era povestea ei. Îmbrăcată în haina neagră și fiind chemată CEL RĂU intră în lumea sa interioară și își aduse aminte că acea haina îi era pusă și că în ciuda a ceea ce s-a întâmplat, dacă și-o da jos, mai rău de atât nu se poate. Zis și făcut, lumina albastră lumina din nou în lume. În același timp s-a gândit și dacă albastrul ar fi tot o haina?Își smulse albastrul de pe ea și LUMINA apăru în lume!
Inspirați de puritatea luminii și de povestea sa,luminile multicolore își smulsera hainele . Aceeași lumina emana din toate identitățile luminilor multicolore. Atunci au înțeles că sunt diferiți și hrăniți de aceeași LUMINA.
Lumina albastră nu s-a văzut că fiind LUMINA, ceilalți s-au recunocut în ea.